Catina alba este deosebit de adaptabila diferitelor conditii
climaterice, ea crescand in zonele submontane si montane dar si in zona de
podis. Este intalnita indeosebi pe prundisuri, rape, sau la liziere.
In privinta temperaturii, catina este putin pretentioasa, suportand temperaturi
joase de pana la –35 °C, raportandu-se cazuri de supravietuire chiar dupa
geruri de –40 °C. Aceeasi rezistenta o manifesta si la temperaturi pozitive
excesive, la temperaturi la nivelul solului de pana la + 45 °C.
Catina are insa nevoie de foarte multa lumina, productia optima se obtine in
zonele in care planta este expusa direct la soare, pe toata perioada zilei.
Fata de umiditate, catina se adapteaza foarte usor, rezistand la cele mai
cumplite secete din zona temperate, dar si la inundatiile temporare.
Catina este un arbust adaptabil pana la extrem pe orice tip de sol, pe terenuri
uscate, prundisuri, dar si pe cernoziumuri si soluri brun-roscate. Uimitor,
catina creste chiar si pe soluri saraturoase, pe care alte specii nu se pot
dezvolta.
Profesorul David Davidescu aminteste de catina alba ca facand parte, alaturi de
catina de rau (Tamarix pailassi), din grupul plantelor lemnoase din flora
spontana care suporta o concentratie mai mare de saruri (0,15%).
Chiar daca aceasta planta manifesta o rezistenta sporita, la infiintarea
plantatiilor in general se va evita un astfel de sol, iar daca totusi suntem
nevoiti sa cultivam pe sol saraturat, se vor aplica amendamente chimice pentru
corectarea reactiei alcaline a solului. Profesorul Davidescu sugereaza
urmatoarele substante :
1. Gips – este amendamentul cel mai des folosit la imbunatatirea solurilor
saraturoase. Este etalon in masurarea valorii de acidifiere (=100)
2. Fosfogips – rezulta ca deseu in procesul de fabricare a acidului fosforic
sau a fosfatului trisodic. Are o valoare de acidifiere de 80% fata de gips.
3. Acifer – se obtine prin imbibarea cu acid sulfuric a unui amestec de sulfat
de fier, sulfat de aluminiu si sulfat de calciu. Are valoarea de acidifiere de
260% fata de gips.
4. Sulfat de aluminiu – produs incolor, solubil in apa, cu val oare de
acidifiere 72%
5. Sulfat de fier – sare cristalina verde, valoare de acidifiere 72%
6. Sulf – valoarea de acidifiere 550%
7. Clorura de calciu
8. Praf de lignit
9. Carbonat de calciu
Utilizarea acestor amendamente se face dupa norme bine stabilite, in functie de
cantitatea de saruri din sol, dupa analize riguroase. Sunt o sumedenie de
conditii ce trebuie avute in seama, orizontul de saraturare, repartizarea
sarurilor pe profil, continutul in saruri a panzei freatice, etc. In caz
contrar, reactia solului poate fi una contrara asteptarilor. Se recomanda
asadar consultarea inginerului agronom inainte de aplicarea oricaror
fertilizanti, amendamente sau agenti chimici de combatere a bolilor si
daunatorilor.
Fertilizarea solului se impune numai in plantatiile situate pe terenuri sarace,
subtiri, unde plantele se dezvolta foarte incet si cresterile sunt mici. In
aceste cazuri, la plantarea puietilor se dubleaza cantitatea de ingrasaminte
organice si chimice, iar o data la 3 ani se administreaza 20-30 t/ha gunoi de
grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 200 kg/ha sare potasica. Pe astfel de
terenuri se aplica lucrarea cu paraplaul, un plug in forma de sageata care
ridica brazda dar nu o si intoarce. In cazul in care solul este mentinut in
plantatie ca ogor negru, gunoiul de grajd se ingroapa imediat dupa imprastiere
la o adancime potrivita.
Pe solurile fertile sau potrivit de fertile ingrasamintele incorporate la
infiintarea plantatiei sunt suficiente pana cand planta se aprovizioneaza
singura cu azotul atmosferic.
Totodata este indicat adaosul de mranita in cazul infiintarii de plantatii prin
drajoni. Mranita ofera mediul perfect pentru dezvoltarea sistemului radicular
insuficient al drajonului.
